Ești tu gata să-i asumi pe toți cei pe care Domnul ți-i va scoate în cale? Ești tu gata să le porți poverile, cu dragoste? Ești tu conștient că a te ruga pentru lume înseamnă a-ți vărsa sângele și că asta înseamnă a urma dragostei Domnului, care Și-a vărsat sângele din iubire pentru noi? Ești tu gata să nu-ți zdrobești vrăjmașii, ci să-i învingi prin dragoste?
Nu cred că este vreun student de la Teologie sau vreun elev de Seminar care să nu-și fi dorit măcar o dată să ajungă preot. Și mai cred că foarte mulți dintre ei, la întrebarea „ce vrei să devii?” răspund cu multă convingere: „preot”. Și tot timpul m-am întrebat dacă suntem într-adevăr conștienți de ce înseamnă preoția și la ce ne cheamă ea. Eu mă cutremur adesea când aud pe cineva că spune cu atâta convingere că își dorește să ajungă preot. Ori e sfânt, ori nu are o înțelegere adâncă a acestei chemări. Și tot timpul m-am întrebat ce înseamnă aceasta, trecând peste aspectele ei exterioare și peste „publicitatea” mai mult sau mai puțin negativă pe care i-o face presa.
În tratatele despre preoție se spune adesea că preotul este prelungirea mâinii lui Dumnezeu, prelungirea gurii lui Dumnezeu. Sau ar trebui să fie. La asta este chemat. Și aș îndrăzni să spun că preotul este prelungirea dragostei lui Dumnezeu. Părintele Sofronie afirmă că Hristos, Iubirea desăvârșită, își dă propria Viață, pentru ca ceilalți să trăiască, și primește de la ei, în schimb, moartea. La asta este chemat și preotul. Înainte de a afirma cu atâta convingere că vrei să te faci preot, să meditezi la asta. Tot părintele Sofronie spune că dându-ne viața celorlați, noi primim de la ei clevetiri, prigoane, sărăcie, lepădare. În schimbul vieții pe care le-o dăm, oamenii ne răsplătesc împovărându-ne cu moartea lor, și aceasta este calea noastră. Ești așa de convins că vrei să urmezi o astfel de cale, că poți să duci pe umeri o astfel de cruce?
Părintele Sofronie spune că inima noastră trebuie să se lărgească până la acele dimensiuni unde ne vom îngriji de fiecare dintre frații și surorile noastre. Dragostea către fratele trebuie să devină cuprinsul vieții noastre. Îi vezi tu pe ceilalți ca pe frații tăi sau abia aștepți să-i întrebi: „Cum mai ești, fiule?”
Ești tu gata să-i asumi pe toți cei pe care Domnul ți-i va scoate în cale? Ești tu gata să le porți poverile, cu dragoste? Ești tu conștient că a te ruga pentru lume înseamnă a-ți vărsa sângele și că asta înseamnă a urma dragostei Domnului, care Și-a vărsat sângele din iubire pentru noi? Ești tu gata să nu-ți zdrobești vrăjmașii, ci să-i învingi prin dragoste?
Dacă atunci când afirmai cu atâta convingere că îți dorești să ajungi preot, aveai în vedere toate acestea, iartă-mă pentru timpul pe care l-ai pierdut citind aceste rânduri. Dar dacă vedeai preoția doar prin prisma celor exterioare, atunci aruncă-te în brațele Domnului și roagă-L cu inimă zdrobită să-ți arate calea în care să mergi.
Iar tu, care nu ai făcut facultatea de Teologie, să știi că tot la asta ești chemat de Domnul. Asta e calea noastră, a tuturor. Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuiește pre noi și lumea ta!
sursa doxologia.ro
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu